procedura civila Evacuarea, cautiunea judiciara, procesul civil international 


Sunati cu incredere!

 

Vodafone:  0724 110 944

 

 

Avocat consultanta juridica

Articole recomandate

Legea insolventei actualizata

  • Legea insolventei actualizata
vezi detalii »

Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art 877-902 (Executarea silita directa)

  • Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art 877-902 (Executarea silita directa)
vezi detalii »

Etapele infiintarii unei societati comerciale

  • Etapele infiintarii unei societati comerciale
vezi detalii »

Ultimele articole

Intreprinderea individuala

  Intreprinderea individuala este definita ca o intreprindere economica, fara personalitate juridica, organizata de catre un intreprinzator persoana fizica. Intreprinderea individuala trebuie sa aiba un sediu profesional pe teritoriul Romaniei, detinind un drept de ...

citeste »

Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art.1019-1119.(Evacuarea, cautiunea judiciara, procesul civil international)

 
Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art.1019-1119.(Evacuarea, cautiunea judiciara, procesul civil international)


Comanda acum!
   tel. 0724 110 944.

 

 

Contacteaza-ne!

Titlul XI - Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fara drept




Capitolul I - Dispozitii generale



Domeniul de aplicare Art. 1.019
(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica in litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, dupa caz, ocupate fara drept de catre fostii locatari sau alte persoane.
(2) In sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au urmatorul inteles:
a) locatiune — orice locatiune scrisa sau verbala, incluzand si sublocatiunea;
b) locatar — locatarul principal, chirias sau arendas, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent daca persoana care solicita evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobanditorul imobilului;
c) locator — locatorul principal, sublocatorul, cesionarul si dobanditorul imobilului;
d) imobil — constructia, terenul cu sau fara constructii, impreuna cu accesoriile acestora;
e) ocupantul — oricare persoana, alta decat proprietarul sau locatarul, care ocupa in fapt imobilul cu sau fara permisiunea ori ingaduinta proprietarului;
f) proprietar — titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.

Caracterul facultativ al procedurii Art. 1.020
(1) Reclamantul are alegerea intre procedura reglementata de prezentul titlu si procedura de drept comun.
(2) De asemenea, dispozitiile prezentului titlu nu aduc nicio atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei sau arenzii, la plata de despagubiri si nici altor drepturi nascute in temeiul contractului sau al legii, dupa caz.
(3) In cazul aratat la alin. (2), pentru realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor izvorand din contract, precum si a celor prevazute de dispozitiile legale aplicabile in materie, partea interesata, sub rezerva aplicarii dispozitiilor art. 1.027 alin. (4), va putea proceda, dupa caz, potrivit dispozitiilor referitoare la ordonanta de plata sau celor privind solutionarea cererilor cu valoare redusa ori la sesizarea instantei competente, in conditiile dreptului comun.

Instanta competenta Art. 1.021
Cererile formulate in temeiul prezentului titlu sunt de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla situat imobilul ocupat fara drept ori, dupa caz, inchiriat sau arendat, chiar daca locatarul a parasit imobilul sau contractul a incetat.

Citarea si comunicarea actelor procedurale Art. 1.022
(1) Locatarul si ocupantul imobilului sunt socotiti ca avand domiciliul lor obligatoriu la imobilul pe care il ocupa fara niciun drept.
(2) Daca imobilul este inchis, toate notificarile, citatiile si celelalte acte de procedura emise potrivit dispozitiilor prezentului titlu vor fi afisate la usa imobilului.

Incetarea locatiunii. Notificarea locatarului Art. 1.023
(1) Atunci cand dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins ca urmare a incetarii locatiunii prin expirarea termenului, prin actiunea locatorului, prin neplata chiriei sau a arenzii, precum si din orice alta cauza si locatorul doreste sa intre in posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, in scris, prin intermediul executorului judecatoresc, punandu-i in vedere sa elibereze si sa-i predea liber imobilul, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii notificarii.
(2) Daca locatiunea este pe durata nedeterminata, denuntarea ceruta de lege pentru incetarea contractului va fi considerata si notificare de evacuare a imobilului, in conditiile prezentului articol.
(3) Cand locatiunea este pe durata determinata, notificarea de evacuare a imobilului trebuie facuta cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea termenului, daca prin lege nu se prevede altfel.
(4) Locatarul poate renunta la notificarea prevazuta in prezentul articol prin act scris cuprinzand recunoasterea dreptului locatorului de a recurge imediat la procedura prevazuta la cap. II din prezentul titlu, daca locatiunea inceteaza din orice motive, iar dreptul locatarului este socotit stins.

Notificarea ocupantului Art. 1.024
Atunci cand proprietarul unui imobil doreste sa il evacueze pe ocupantul acestuia, dupa ce dreptul de a ocupa imobilul a incetat, proprietarul va notifica in scris ocupantul, punandu-i in vedere sa elibereze imobilul pe care il ocupa fara niciun drept, in termen de 5 zile de la comunicarea notificarii.


Capitolul II - Procedura de evacuare



Evacuarea voluntara Art. 1.025
(1) Daca locatarul sau ocupantul care a fost notificat in conditiile prezentului titlu a parasit imobilul, locatorul sau proprietarul poate intra in posesia acestuia, de drept, fara nicio procedura judiciara de evacuare. In caz contrar, sunt incidente dispozitiile prezentului capitol.
(2) Se prezuma ca imobilul este parasit in caz de incetare a activitatii economice ori de incetare a folosirii imobilului de catre locatar sau ocupant ori de catre persoanele aflate sub controlul lor, precum si in cazul returnarii cheilor imobilului, ridicarii echipamentelor, marfurilor sau altor bunuri mobile din imobil.

Sesizarea instantei Art. 1.026
Daca locatarul sau ocupantul notificat in conditiile prezentului titlu refuza sa evacueze imobilul ori daca locatarul a renuntat la dreptul sau de a fi notificat si a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instantei sa dispuna, prin hotarare executorie, evacuarea imediata a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsa de titlu.

Procedura de judecata. Calea de atac Art. 1.027
(1) Cererea de evacuare se judeca cu citarea partilor, in afara de cazul in care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei sau a arenzii se solicita in baza unui contract care constituie, pentru plata acestora, titlu executoriu, potrivit legii.
(2) Cererea de evacuare se judeca de urgenta, in camera de consiliu, cu dezbateri sumare, daca s-a dat cu citarea partilor.
(3) Intampinarea nu este obligatorie.
(4) Daca s-a solicitat si plata chiriei ori a arenzii exigibile, instanta, cu citarea partilor, va putea dispune odata cu evacuarea si obligarea paratului la plata acestora, inclusiv a sumelor devenite exigibile in cursul judecatii.
(5) Hotararea de evacuare este executorie si poate fi atacata numai cu apel in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, sau de la comunicare, cand s-a dat fara citarea lor.

Apararile paratului in cazul judecarii cu citare Art. 1.028
(1) Paratul chemat in judecata, potrivit procedurii prevazute in prezentul titlu, nu poate formula cerere reconventionala, de chemare in judecata a altei persoane sau in garantie, pretentiile sale urmand a fi valorificate numai pe cale separata.
(2) Paratul poate invoca aparari de fond privind temeinicia motivelor de fapt si de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului.

Contestatia la executare Art. 1.029
Impotriva executarii hotararii de evacuare, cei interesati pot introduce contestatie la executare, in conditiile legii. Daca hotararea de evacuare s-a dat fara citarea partilor, se vor putea invoca si aparari de fond.

Suspendarea executarii Art. 1.030
(1) Executarea hotararii de evacuare nu va putea fi suspendata. Cu toate acestea, in cazul evacuarii pentru neplata chiriei sau a arenzii se va putea dispune suspendarea executarii hotararii in cadrul contestatiei la executare sau a apelului exercitat de catre parat numai daca acesta consemneaza in numerar, la dispozitia creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat, suma stabilita pentru asigurarea ratelor de chirie sau arenda datorate pana la data cererii de suspendare, precum si cea aferenta ratelor de chirie sau arenda ce ar deveni exigibile in cursul judecatii procesului.
(2) Suspendarea inceteaza de drept daca, la expirarea termenului pentru care chiria sau arenda a fost astfel acoperita, debitorul nu cere si nu depune suma ce se va fixa de instanta de executare pentru acoperirea unor noi rate, in conditiile prevazute la alin. (1).


Capitolul III - Dispozitii speciale



Incetarea abuzului de folosinta Art. 1.031
(1) Daca locatarul, nerespectand obligatiile ce ii revin privind folosirea normala, cu prudenta si diligenta, a imobilului inchiriat ori arendat, intrebuinteaza imobilul in alt scop decat cel prevazut in contract, ii modifica structura stabilita prin constructie, ii produce stricaciuni ori savarseste orice alte abuzuri de folosinta, el va putea fi obligat, prin ordonanta presedintiala, data cu citarea partilor, la incetarea acestor abuzuri si la restabilirea situatiei anterioare.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si pentru solutionarea cererii privind incetarea oricaror abuzuri savarsite de proprietarul care prejudiciaza folosinta normala a partilor sau instalatiilor aflate in proprietate comuna din imobilele cu mai multe etaje sau apartamente ori care tulbura buna convietuire in acel imobil.

Efectuarea reparatiilor. Restrangerea folosintei. Evacuarea Art. 1.032
Prin ordonanta presedintiala, data cu citarea partilor, locatarul sau, cand este cazul, sublocatarul poate fi obligat la efectuarea reparatiilor necesare ce ii revin potrivit legii, precum si la restrangerea folosintei spatiului inchiriat ori chiar la evacuarea din acest spatiu daca aceste masuri se justifica pentru efectuarea reparatiilor ori lucrarilor prevazute de lege in sarcina locatorului.

Examinarea imobilului Art. 1.033
Dispozitiile art. 1.032 se aplica si in cazul obligarii locatarului sau, dupa caz, a sublocatarului de a permite, in conditiile legii, examinarea imobilului detinut in locatiune.

Cererile asociatiilor de proprietari Art. 1.034
Dispozitiile art. 1.031 se aplica in mod corespunzator si pentru solutionarea cererii formulate de o asociatie de proprietari impotriva proprietarilor, membri ai acesteia, in cazul in care neefectuarea reparatiilor ce sunt in sarcina fiecarui proprietar ori a reparatiilor sau a oricaror lucrari la partile sau la instalatiile aflate in coproprietatea acestora ori la spatiile aflate in proprietate exclusiva afecteaza folosinta normala a partilor comune sau a altor spatii locative din imobil, precum si siguranta locuirii in acel imobil.


Titlul XII - Procedura privitoare la inscrierea drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii



Domeniul de aplicare Art. 1.035
Dispozitiile prezentului titlu sunt aplicabile oricaror cereri de inscriere in cartea funciara a drepturilor reale imobiliare dobandite in temeiul uzucapiunii.

Instanta competenta. Cuprinsul cererii Art. 1.036
(1) Cererea de uzucapiune se depune la judecatoria in circumscriptia careia este situat imobilul.
(2) Reclamantul va arata in cererea de inscriere data de la care poseda imobilul sub nume de proprietar, temeiul uzucapiunii, faptul daca imobilul posedat este sau nu inscris in cartea funciara, precum si numele ori denumirea vechiului proprietar sau a succesorului acestuia, daca il cunoaste.
(3) La cerere se vor anexa:
a) un certificat eliberat de serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor, care atesta ca titularul dreptului inscris in cartea funciara este decedat, precum si data decesului sau, dupa caz, un certificat emis de autoritatea competenta, care atesta faptul ca persoana juridica titulara a dreptului inscris in cartea funciara si-a incetat existenta;
b) un certificat eliberat de camera notarilor publici, din care sa rezulte faptul daca mostenirea titularului inscris in cartea funciara a fost sau nu dezbatuta, iar in caz afirmativ, care sunt persoanele care au cules mostenirea respectiva;
c) un certificat eliberat de primaria in a carei raza teritoriala este situat imobilul, din care sa rezulte ca acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unitatii administrativ-teritoriale;
d) certificatul de rol fiscal, atunci cand este cazul;
e) inscrisul constatator al actului juridic pe care solicitantul si-a intemeiat posesia, atunci cand este cazul;
f) documentatia tehnica cadastrala a imobilului, realizata, pe cheltuiala celui interesat, de o persoana fizica sau juridica autorizata, potrivit legii;
g) extrasul de carte funciara pentru informare, cu aratarea titularului inscris in cartea funciara ori a inscrierii declaratiei de renuntare la proprietate, precum si a faptului daca imobilul este sau nu grevat de sarcini, eliberat de biroul teritorial de cadastru si publicitate imobiliara; in cazul in care imobilul nu este inscris in cartea funciara in folosul altei persoane si nici grevat de sarcini, un certificat emis de acelasi birou, care atesta acest fapt, inclusiv faptul ca nu a fost alocat un numar cadastral pentru inscrierea imobilului; h) lista cuprinzand numele, prenumele si domiciliul a cel putin 2 martori.

Procedura de judecata. Caile de atac Art. 1.037
(1) Dupa depunerea cererii, instanta dispune, prin incheiere, citarea titularului dreptului inscris in cartea funciara sau a succesorilor acestuia, daca sunt cunoscuti, precum si emiterea unei somatii si afisarea acesteia la imobilul in litigiu, la sediul instantei, al biroului teritorial de cadastru si publicitate imobiliara si la sediul primariei in raza careia se afla imobilul, precum si publicarea ei in doua ziare de larga raspandire, dintre care cel putin unul de circulatie nationala.
(2) Afisele si publicatia vor cuprinde:
a) denumirea instantei care a emis somatia, numarul si data incheierii prin care s-a dispus emiterea;
b) numele, prenumele sau denumirea posesorului si domiciliul sau, dupa caz, sediul acestuia;
c) precizarea ca acesta invoca dobandirea proprietatii sau a unui alt drept real prin uzucapiune;
d) indicarea precisa a imobilului, cu adresa postala si, daca este cazul, cu numar cadastral sau topografic si a numarului de carte funciara, iar in lipsa acestora, cu precizarea vecinatatilor;
e) somatia catre toti cei interesati sa faca opozitie, cu precizarea ca, in caz contrar, in termen de 6 luni de la emiterea celei din urma publicatii se va trece la judecarea cererii.
(3) Cheltuielile necesare efectuarii formalitatilor de afisare si publicare sunt in sarcina reclamantului.
(4) Indeplinirea acestor formalitati va fi constatata intr-un proces-verbal, intocmit de grefier, ce se va depune la dosarul cauzei.
(5) Daca nu s-au facut opozitii in termenul prevazut la alin. (2) lit. e) sau daca cel inscris in cartea funciara este decedat ori si-a incetat existenta juridica sau a renuntat la proprietate, instanta se va pronunta, in camera de consiliu, dupa ascultarea reclamantului si a martorilor si verificarea indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru dobandirea dreptului reclamat in temeiul uzucapiunii, prin incheiere, data fara citarea partilor.
(6) Daca s-au formulat opozitii la cererea de uzucapiune, acestea vor fi comunicate reclamantului, pentru a formula intampinare potrivit dispozitiilor de drept comun. Dupa primirea intampinarii se va fixa termen pentru solutionarea cererii de inscriere, cu citarea reclamantului si a oponentilor, carora li se va comunica si cate o copie de pe cererea de inscriere si intampinarea depusa de reclamant.
(7) In ambele cazuri, instanta va cerceta daca sunt indeplinite cerintele prevazute de Codul civil pentru dobandirea dreptului reclamat in temeiul uzucapiunii.
(8) Incheierea sau, dupa caz, hotararea este supusa numai apelului.

Inscrierea in cartea funciara a dreptului uzucapat Art. 1.038
(1) Reclamantul va putea cere inscrierea provizorie a dreptului ce a uzucapat, in temeiul incheierii date potrivit art. 1.037 alin. (5) sau, dupa caz, al hotararii judecatoresti, de prima instanta, prin care s-a admis cererea de inscriere, inainte de ramanerea definitiva a acesteia. Justificarea inscrierii provizorii se va face pe baza incheierii sau, dupa caz, a hotararii judecatoresti, ramasa definitiva.
(2) In toate cazurile, registratorul de carte funciara nu va putea dispune inscrierea dreptului, in temeiul uzucapiunii, daca acesta a fost intabulat sau inscris provizoriu in folosul unei alte persoane, chiar dupa implinirea termenului de uzucapiune; in cazul in care s-a facut numai o notare, se va putea dispune inscrierea dreptului, fara ca inscrierea sa fie opozabila celui care a cerut notarea.
(3) Reclamantul este considerat proprietar de la data inscrierii, in conditiile legii, in cartea funciara a dreptului de proprietate dobandit in temeiul uzucapiunii.


Titlul XIII - Procedura refacerii inscrisurilor si hotararilor disparute



Refacerea dosarelor sau inscrisurilor in cauzele in curs de solutionare Art. 1.039
(1) Dosarele sau inscrisurile privitoare la o pricina in curs de judecata, disparute in orice mod, se pot reface de insasi instanta investita cu judecarea cauzei.
(2) In scopul prevazut la alin. (1), instanta va fixa termen, chiar din oficiu, citand partile si, dupa caz, martorii si expertii; va cere copii de pe inscrisurile ce i-au fost trimise de autoritati si de care partile s-au folosit sau de pe inscrisurile depuse de parti, dispunand totodata sa se scoata din registrele instantei toate datele privitoare la inscrisurile ce se refac.
(3) Pot servi la refacerea dosarului copiile legalizate de pe inscrisurile disparute ce se afla in posesia partilor ori a altor persoane sau a autoritatilor.
(4) Incheierea nu va putea fi atacata decat odata cu fondul.
(5) Inscrisurile refacute tin locul originalelor, pana la gasirea acestora.

Refacerea hotararilor disparute Art. 1.040
(1) Daca dosarul sau inscrisurile disparute priveau o pricina in care se pronuntase o hotarare, aceasta hotarare se va reface de catre instanta care a pronuntat-o, dupa cel de-al doilea exemplar al hotararii pastrat la mapa, iar daca si acel exemplar ar fi disparut, vor putea servi la refacere copiile legalizate de pe hotarare, ce s-au incredintat partilor sau altor persoane.
(2) In acest scop, instanta va putea sa dispuna, din oficiu, sa se faca publicatii intr-un ziar de larga raspandire, cu invitatia ca orice posesor al unei copii de pe hotarare sa o depuna la grefa instantei care a ordonat publicatia.
(3) Daca hotararea nu se poate reface pe calea aratata la alin. (1) si (2), se va trece la refacerea ei de catre instanta care a pronuntat-o, potrivit dispozitiilor art. 1.039.
(4) In situatia in care dosarul, inclusiv hotararea, nu se pot reface nici potrivit alin. (3), iar cauza se afla in apel, instanta de apel va judeca din nou pricina in fond. Pentru judecata din nou a cauzei, partile sunt obligate sa faca dovada ca intre ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecarii si ca acesta a fost solutionat prin hotarare judecatoreasca. Dovada se va face cu orice inscrisuri sau extrase din registrele ori din alte evidente ale instantei judecatoresti sau ale altor autoritati.
(5) Cand procesul se afla in recurs, iar dosarul, inclusiv hotararile date in prima instanta sau apel, nu pot fi refacute nici potrivit alin. (3), instanta de recurs va trimite cauza instantei de apel pentru a proceda potrivit alin. (4).
(6) Daca in cursul judecarii a fost gasita hotararea disparuta, cererea de refacere va fi respinsa.
(7) Daca ulterior judecarii cererii de refacere hotararea disparuta a fost gasita, hotararea refacuta potrivit prevederilor alin. (3), (4) si (5) va fi anulata de catre instanta care a pronuntat-o.

Refacerea hotararilor definitive Art. 1.041
Dispozitiile art. 1.039 si 1.040 se aplica in mod corespunzator si in cazul in care se solicita refacerea unei hotarari definitive.


Titlul XIV - Cautiunea judiciara



Stabilirea cautiunii si depunerea ei Art. 1.042
(1) Cand legea prevede darea unei cautiuni, suma datorata de parte cu acest titlu se stabileste de catre instanta in conditiile legii si se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank — S.A. sau la orice alta institutie de credit care efectueaza astfel de operatiuni, pe numele partii respective, la dispozitia instantei sau, dupa caz, a executorului judecatoresc.
(2) Daca legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, nu va putea depasi suma de 10.000 lei.

Depunerea in numerar sau in instrumente financiare Art. 1.043
(1) Cautiunea se depune, de regula, in numerar.
(2) La cererea debitorului cautiunii si daca partea in favoarea careia se depune declara in mod expres ca este de acord, cautiunea va putea consta si in instrumente financiare care pot servi ca instrumente de plata. Cu toate acestea, acordul partii nu este necesar in cazul titlurilor emise de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale.
(3) Valoarea instrumentelor financiare prevazute la alin. (2) este aceea aratata in cuprinsul lor.

Oferirea de garantii reale Art. 1.044
(1) Sub rezerva acceptarii exprese de catre beneficiar, se poate oferi cautiune si un drept de ipoteca imobiliara sau mobiliara ori o creanta ipotecara, daca valoarea acesteia este cel putin egala cu valoarea cautiunii stabilite de instanta, in conditiile legii.
(2) Cand s-a acceptat cu titlu de cautiune un drept de ipoteca, instanta va dispune, din oficiu, intabularea acestuia sau, dupa caz, inregistrarea la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
(3) Cautiunea care consta intr-o creanta ipotecara produce efecte din momentul inscrierii sau notarii rangului in cartea funciara sau, dupa caz, in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. Inscrierea sau, dupa caz, notarea se va dispune de catre instanta din oficiu.
(4) Cand cautiunea nu mai este necesara, instanta va ordona, din oficiu, radierea inscrierilor facute.

Aducerea unui garant Art. 1.045
(1) La cererea debitorului cautiunii, instanta poate incuviinta, cu acordul expres al beneficiarului cautiunii, ca in locul bunurilor aratate la art. 1.042— 1.044 sa fie adus un garant.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), instanta va stabili, cu citarea partilor, un termen la care garantul sa fie infatisat.
(3) Daca garantul este incuviintat de instanta, el va da in fata acesteia ori prin inscris autentic, depus la dosarul cauzei, o declaratie ca este de acord sa garanteze pana la nivelul sumei stabilite de instanta.

Indisponibilizarea cautiunii Art. 1.046
Cand cautiunea a fost depusa in numerar sau in instrumente financiare ea nu poate fi urmarita de creditorii depunatorului decat in masura in care urmeaza a-i fi restituita acestuia. De asemenea, cautiunea nu va putea fi urmarita nici de creditorii depozitarului.

Procedura de stabilire a cautiunii Art. 1.047
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, instanta va cita partile in termen scurt, in camera de consiliu, si va stabili de urgenta cautiunea.
(2) Instanta se pronunta printr-o incheiere care poate fi atacata odata cu hotararea prin care s-a dispus asupra cautiunii.
(3) Cand exista urgenta, instanta va putea stabili cautiunea si fara citarea partilor. In acest caz, cautiunea se va depune numai in numerar, intr-un termen stabilit de instanta. Debitorului cautiunii ii va fi comunicata incheierea prin care cautiunea a fost stabilita, de la data acestei comunicari incepand a curge termenul pentru plata cautiunii.
(4) Nedepunerea cautiunii in termenul prevazut la alin. (3) atrage desfiintarea de drept a masurilor in legatura cu care s-a dispus stabilirea cautiunii.

Inlocuirea cautiunii in numerar Art. 1.048
Cel care a depus cautiunea in numerar va putea cere ulterior ca, in conditiile stabilite de prezentul titlu, suma in numerar sa fie inlocuita cu alte bunuri ori prin aducerea unui garant. In acest caz, dispozitiile art. 1.047 alin. (1) si (2) raman aplicabile.

Restituirea cautiunii Art. 1.049
(1) Cautiunea depusa se va restitui, la cerere, dupa solutionarea prin hotarare definitiva a procesului in legatura cu care s-a stabilit cautiunea, respectiv dupa incetarea efectelor masurii pentru care aceasta s-a depus.
(2) Cautiunea se restituie celui care a depus-o in masura in care asupra acesteia cel indreptatit nu a formulat cerere pentru plata despagubirii cuvenite pana la implinirea unui termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii sau, dupa caz, de la data incetarii efectelor masurii, prevazute la alin. (1). Cu toate acestea, cautiunea se restituie de indata daca partea interesata declara in mod expres ca nu urmareste obligarea celui care a depus-o la despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin incuviintarea masurii pentru care aceasta s-a depus.
(3) Instanta se pronunta asupra cererii de restituire a cautiunii cu citarea partilor, printr-o incheiere supusa numai recursului, la instanta ierarhic superioara. In cazul in care incheierea a fost pronuntata de una dintre sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, recursul este de competenta Completului de 9 judecatori. In toate cazurile, recursul este suspensiv de executare.
(4) Daca cererea pentru care s-a depus cautiunea a fost respinsa, instanta va dispune din oficiu si restituirea cautiunii.


Cartea VII - Procesul civil international



Domeniul de aplicare Art. 1.050
Dispozitiile prezentei carti se aplica proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate in masura in care prin tratatele internationale la care Romania este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.


Titlul I - Competenta internationala a instantelor romane




Capitolul I - Dispozitii generale



Competenta intemeiata pe domiciliul sau sediul paratului Art. 1.051
(1) Sub rezerva situatiilor in care legea dispune altfel, instantele romane sunt competente daca paratul are domiciliul, iar in lipsa domiciliului, resedinta obisnuita, respectiv sediul principal, iar in lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comert pe teritoriul Romaniei la data introducerii cererii.
(2) Cand exista mai multi parati, instantele romane sunt competente daca unul dintre acestia se afla in situatia prevazuta la alin. (1), in afara de cazul cand cererea a fost facuta numai cu scopul de a-l sustrage pe un parat de la jurisdictia domiciliului ori resedintei obisnuite sau, dupa caz, a sediului principal ori secundar situat in strainatate.
(3) Instantele romane sunt de asemenea competente pentru a judeca orice cerere privind activitatea la sediul secundar al unei persoane juridice neavand sediul principal in Romania, cand acest sediu secundar este situat in Romania la data introducerii cererii.

Prorogarea voluntara de competenta in favoarea instantei romane Art. 1.052
(1) Cand, in materii avand ca obiect drepturi de care ele dispun liber conform legii romane, partile au convenit valabil competenta instantelor romane de a judeca litigii actuale sau eventuale privind asemenea drepturi, instantele romane sunt singurele competente.
(2) Cu exceptia cazurilor in care prin lege se dispune altfel, instanta romana in fata careia paratul este chemat ramane competenta de a judeca cererea formulata, daca el nu ridica exceptia de necompetenta la primul termen la care partile au fost legal citate.
(3) In situatiile prevazute la alin. (1) si (2), instanta romana sesizata poate respinge cererea, cand din ansamblul circumstantelor rezulta ca litigiul nu prezinta nicio legatura semnificativa cu Romania.

Alegerea forului Art. 1.053
(1) In materie patrimoniala, partile pot conveni asupra instantei competente sa judece un litigiu actual sau eventual izvorand dintr-un raport cu elemente de extraneitate. Conventia poate fi incheiata prin inscris, telegrama, telex, telecopiator sau orice alt mijloc de comunicare ce permite a-i stabili proba printr-un text. In lipsa de stipulatie contrara, competenta forului ales este exclusiva.
(2) Alegerea instantei este fara efect daca ea conduce la lipsirea in mod abuziv a uneia dintre parti de protectia pe care i-o asigura o instanta prevazuta de legea romana. De asemenea, alegerea este fara efect cand instanta aleasa este straina, iar litigiul este de competenta exclusiva a instantelor romane, precum si cand instanta aleasa este romana, iar litigiul este de competenta exclusiva a unei instante straine.
(3) Instanta aleasa nu se poate declara necompetenta daca:
a) una dintre parti are domiciliul/resedinta obisnuita, respectiv un sediu secundar in circumscriptia acestei instante;
b) dreptul aplicabil litigiului conform dreptului international privat roman este legea romana.

Exceptia de arbitraj Art. 1.054
Daca partile au incheiat o conventie de arbitraj vizand un litigiu arbitrabil conform legii romane, instanta romana sesizata isi va declina competenta, cu exceptia situatiilor in care:
a) paratul nu a invocat exceptia de arbitraj pana la primul termen la care a fost legal citat;
b) instanta constata ca respectiva conventie de arbitraj este caduca sau inoperanta;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit sau arbitrul unic nu poate fi desemnat din motive vadit imputabile paratului.

Forul de necesitate Art. 1.055
(1) Instanta romana de la locul cu care cauza prezinta o legatura suficienta devine competenta sa solutioneze cauza, desi legea nu prevede competenta instantelor romane, daca se dovedeste ca nu este posibila introducerea unei cereri in strainatate sau ca nu se poate pretinde in mod rezonabil ca ea sa fie introdusa in strainatate.
(2) In situatiile prevazute la alin. (1), daca cererea este formulata de un cetatean roman sau apatrid domiciliat in Romania ori de o persoana juridica de nationalitate romana, competenta instantei romane este obligatorie.

Verificarea competentei internationale Art. 1.056
(1) Instanta sesizata verifica din oficiu competenta sa internationala procedand conform regulilor interne privind competenta, iar daca stabileste ca nu este competenta nici ea, nici o alta instanta romana, respinge cererea ca nefiind de competenta jurisdictiei romane, sub rezerva aplicarii prevederilor art. 1.055.
(2) Necompetenta internationala a instantei romane poate fi invocata in orice stare a procesului, chiar si direct in caile de atac.

Competenta interna Art. 1.057
(1) Cand instantele romane sunt competente potrivit dispozitiilor cartii de fata, competenta se determina conform regulilor din prezentul cod si, dupa caz, a celor prevazute in legi speciale.
(2) Daca, in aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanta competenta sa judece cauza, cererea va fi indreptata, urmand regulile de competenta materiala, la Judecatoria Sectorului 1 al municipiului Bucuresti, respectiv la Tribunalul Bucuresti.

Chestiunile preliminare Art. 1.058
Instanta romana sesizata judeca pe cale incidentala chestiunile care nu intra in competenta sa, dar a caror solutionare este necesara pentru a decide asupra cererii principale.

Cererile incidentale Art. 1.059
Instanta competenta sa judece cererea originara este, de asemenea, competenta sa judece:
a) cererile de interventie, cu exceptia cazurilor cand asemenea cereri ar fi fost formulate numai pentru a-l sustrage pe intervenient de la jurisdictia normal competenta;
b) cererea reconventionala.

Masurile provizorii, conservatorii si de executare Art. 1.060
In situatii de urgenta, instanta romana este, de asemenea, competenta sa dispuna masuri provizorii, conservatorii si de executare privind persoane sau bunuri aflate in Romania la data introducerii cererii, chiar daca, potrivit dispozitiilor cartii de fata, ea nu ar fi competenta sa judece fondul.

Litispendenta internationala Art. 1.061
(1) Cand o cerere este pendinte in fata unei instante straine si este previzibil ca hotararea straina va fi susceptibila de recunoastere sau de executare in Romania, instanta romana sesizata ulterior cu o cerere intre aceleasi parti, avand acelasi obiect si aceeasi cauza, poate suspenda judecata pana la pronuntarea hotararii de catre jurisdictia straina. Instanta romana va respinge cererea cand hotararea straina pronuntata este susceptibila de a fi recunoscuta conform dispozitiilor prezentei carti.
(2) In cazul suspendarii prevazut la alin. (1), daca jurisdictia straina se declara necompetenta sau daca hotararea straina pronuntata nu este susceptibila de a fi recunoscuta in Romania, instanta romana repune procesul pe rol la cererea partii interesate.
(3) Faptul ca o cauza este sau nu pendinte in fata jurisdictiei straine se determina conform legii statului in care are loc procesul.

Conexitatea internationala Art. 1.062
Cand instanta romana este sesizata cu judecarea unei cereri, ea este competenta sa judece si cererea care este legata de cea dintai printr-un raport atat de strans, incat exista interesul pentru cercetarea si judecarea acestora in acelasi timp, cu scopul de a evita solutii care nu ar putea fi conciliate daca cererile ar fi judecate separat.

Termenele Art. 1.063
Cand o persoana aflata in strainatate trebuie sa respecte un termen procedural in fata autoritatilor judiciare sau administrative romane, este suficient ca cererea sa sa parvina in ultima zi a termenului la o reprezentanta diplomatica sau consulara romana.


Capitolul II - Dispozitii speciale de competenta internationala a instantelor romane



Competenta personala exclusiva Art. 1.064
Instantele romane sunt exclusiv competente sa judece litigii cu elemente de extraneitate din sfera statutului personal referitoare la: 1. acte de stare civila intocmite in Romania privind persoane domiciliate in Romania si care sunt cetateni romani sau apatrizi; 2. incuviintarea adoptiei, daca cel ce urmeaza a fi adoptat domiciliaza in Romania si este cetatean roman sau apatrid; 3. tutela si curatela pentru protectia unei persoane cu domiciliul in Romania, care este cetatean roman sau apatrid; 4. punerea sub interdictie judecatoreasca a unei persoane cu domiciliul in Romania; 5. desfacerea, nulitatea sau anularea casatoriei, precum si alte litigii intre soti, cu exceptia celor referitoare la imobile situate in strainatate, daca la data introducerii cererii ambii soti domiciliaza in Romania si unul dintre ei este cetatean roman sau apatrid; 6. procese intre persoane cu domiciliul in strainatate, referitoare la acte sau fapte de stare civila inregistrate in Romania, daca cel putin una dintre parti este cetatean roman.

Competenta exclusiva in materia unor actiuni patrimoniale Art. 1.065
Instantele romane sunt exclusiv competente sa judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la: 1. imobile situate pe teritoriul Romaniei; 2. bunuri lasate in Romania de defunctul cu ultimul domiciliu in Romania; 3. contracte incheiate cu consumatori avand domiciliul sau resedinta obisnuita in Romania, pentru prestatii de consum curent destinate uzului personal sau familial al consumatorului si fara legatura cu activitatea profesionala sau comerciala a acestuia, daca:
a) furnizorul a primit comanda in Romania;
b) incheierea contractului a fost precedata in Romania de o oferta sau o publicitate si consumatorul a indeplinit actele necesare incheierii contractului.

Competenta preferentiala a instantelor romane Art. 1.066
(1) Instantele judecatoresti romane sunt competente sa judece si litigiile in care: 1. reclamantul din cererea privind obligatia de intretinere are domiciliul in Romania; 2. locul unde a luat nastere sau trebuia executata, fie si numai in parte, o obligatie contractuala se afla in Romania; 3. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii extracontractuale sau se produc efectele acestuia se afla in Romania; 4. statia feroviara sau rutiera ori portul sau aeroportul de imbarcare/incarcare sau debarcare/descarcare a pasagerilor sau marfii transportate se afla in Romania; 5. bunul asigurat sau locul producerii evenimentului asigurat se afla in Romania; 6. ultimul domiciliu al defunctului se afla in Romania, rezervata fiind competenta exclusiva pentru imobilele lasate de acesta in strainatate.
(2) Instantele judecatoresti romane sunt, de asemenea, competente sa judece: 1. procese referitoare la ocrotirea minorului sau persoanei puse sub interdictie judecatoreasca, cetatean roman cu domiciliul in strainatate; 2. declararea judecatoreasca a mortii unui cetatean roman, chiar daca acesta se afla in strainatate la data cand a intervenit disparitia. Pana la luarea unor masuri provizorii de catre instanta romana raman valabile masurile provizorii dispuse de instanta straina; 3. procese referitoare la ocrotirea in strainatate a proprietatii intelectuale a unei persoane domiciliate in Romania, cetatean roman sau apatrid, rezervata fiind o conventie de alegere a forului; 4. procese intre straini, daca acestia au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot dispune, in legatura cu bunuri sau interese ale persoanelor din Romania; 5. procese referitoare la abordajul navelor sau coliziunea aeronavelor, precum si cele referitoare la asistenta sau la salvarea unor persoane sau unor bunuri in marea libera ori intr-un spatiu nesupus suveranitatii vreunui stat, daca:
a) nava sau aeronava arboreaza pavilionul roman sau, dupa caz, este inmatriculata in Romania;
b) locul de destinatie sau primul port ori aeroport unde nava sau aeronava a ajuns se gaseste pe teritoriul Romaniei;
c) nava sau aeronava a fost sechestrata in Romania;
d) paratul are domiciliul sau resedinta obisnuita in Romania; 6. procese privind raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate de produse originare din Romania, indiferent de cetatenia victimei, de locul survenirii accidentului sau locul producerii prejudiciului.

Conventiile inoperante Art. 1.067
Pentru situatiile prevazute la art. 1.064 si 1.065, conventia de alegere a forului, altul decat instanta romana, este inoperanta.


Titlul II - Legea aplicabila in procesul civil international




Capitolul I - Capacitatea si drepturile partilor in proces



Capacitatea procesuala Art. 1.068
(1) Capacitatea procesuala a fiecareia dintre partile in proces este guvernata de legea sa nationala.
(2) Capacitatea procesuala a apatridului este guvernata de legea romana.

Conditia strainului Art. 1.069
(1) Persoanele fizice si persoanele juridice straine au, in conditiile legii, in fata instantelor romane, aceleasi drepturi si obligatii procesuale ca si cetatenii romani, respectiv persoanele juridice romane.
(2) Cetatenii straini beneficiaza in fata instantelor romane, in procesele civile internationale, de scutiri si reduceri de taxe si alte cheltuieli de procedura, precum si de asistenta judiciara gratuita, in aceeasi masura si in aceleasi conditii ca si cetatenii romani, sub conditia reciprocitatii cu statul de cetatenie sau de domiciliu al solicitantului.

Scutirea de cautiunea judiciara Art. 1.070
Sub conditia reciprocitatii, reclamantul, cetatean strain sau persoana juridica de nationalitate straina, nu poate fi tinut sa depuna cautiune sau obligat la vreo alta garantie pentru motivul ca este strain sau nu are domiciliul ori sediul in Romania.

Curatorul special Art. 1.071
In situatiile in care reprezentarea ori asistarea strainului lipsit de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa nu a fost asigurata conform legii sale nationale, iar din aceasta cauza judecata procesului intarzie, instanta ii va putea numi in mod provizoriu un curator special.

Regulile aplicabile apatrizilor Art. 1.072
Prevederile art. 1.068—1.071 se aplica in mod corespunzator apatrizilor, fara a fi ceruta conditia reciprocitatii.


Capitolul II - Legea aplicabila in materie procedurala



Legea forului Art. 1.073
In procesul civil international instanta aplica legea procesuala romana, sub rezerva unor dispozitii exprese contrare.

Calificarea Art. 1.074
Calificarea unei probleme ca fiind de drept procesual sau de drept substantial se face conform legii romane, sub rezerva institutiilor juridice fara corespondent in dreptul roman.

Calitatea procesuala si calificarea pretentiei Art. 1.075
Calitatea procesuala a partilor, obiectul si cauza actiunii in procesul civil international se stabilesc conform legii care guverneaza fondul raportului juridic dedus judecatii.

Probele Art. 1.076
(1) Mijloacele de proba pentru dovedirea unui act juridic si forta probanta a inscrisului constatator sunt cele prevazute de legea convenita de parti, cand legea locului incheierii actului juridic le acorda aceasta libertate. In lipsa acestei libertati sau cand partile n-au uzat de ea, se aplica legea locului incheierii actului juridic.
(2) Probatiunea faptelor este supusa legii locului unde ele s-au produs ori au fost savarsite.
(3) Cu toate acestea, legea romana este aplicabila, daca ea admite si alte mijloace de proba decat cele prevazute de legile stabilite conform prevederilor alin. (1) si (2). Legea romana se aplica si in cazul in care ea accepta proba cu martori si cu prezumtii ale judecatorului, chiar si in situatiile in care aceste mijloace de proba n-ar fi admisibile conform legii straine declarate aplicabile.
(4) Proba starii civile si puterea doveditoare a actelor de stare civila sunt guvernate de legea locului unde a fost intocmit inscrisul invocat.
(5) Administrarea probelor in procesul civil international este guvernata de legea romana.

Formalitatile de publicitate Art. 1.077
(1) Formalitatile de inregistrare si publicitate, efectele lor si autoritatile abilitate sa instrumenteze sunt cele prevazute de dreptul tarii unde operatiunea a avut loc.
(2) In materie imobiliara se aplica legea locului unde este situat imobilul.

Actele oficiale publice Art. 1.078
(1) Actele publice intocmite sau legalizate de o autoritate straina sau de un agent public strain pot fi produse in fata instantelor romane numai daca sunt supralegalizate, pe cale administrativa ierarhica in statul de origine si apoi de misiunea diplomatica sau oficiul consular roman, pentru certificarea autenticitatii semnaturilor si sigiliului aplicate pe acestea.
(2) Supralegalizarea pe cale administrativa este supusa procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmata de supralegalizarea efectuata, fie de catre misiunea diplomatica romana sau oficiul consular roman din acest stat, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular in Romania ale statului de origine si, in continuare, in oricare dintre cele doua situatii, de catre Ministerul Afacerilor Externe.
(3) Scutirea de supralegalizare este permisa in temeiul legii, al unui tratat international la care Romania este parte sau pe baza de reciprocitate.
(4) Supralegalizarea actelor intocmite sau legalizate de instantele romane se face, din partea autoritatilor romane, de catre Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe, in aceasta ordine.


Titlul III - Eficacitatea hotararilor straine



Notiunea Art. 1.079
In sensul prezentului titlu, termenul de hotarari straine se refera la actele de jurisdictie contencioasa sau necontencioasa ale instantelor judecatoresti, cele notariale sau ale oricaror autoritati competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.


Capitolul I - Recunoasterea hotararilor straine



Recunoasterea de plin drept Art. 1.080
Hotararile straine sunt recunoscute de plin drept in Romania, daca se refera la statutul personal al cetatenilor statului unde au fost pronuntate sau daca, fiind pronuntate intr-un stat tert, au fost recunoscute mai intai in statul de cetatenie al fiecarei parti ori, in lipsa de recunoastere, au fost pronuntate in baza legii determinate ca aplicabila conform dreptului international privat roman, nu sunt contrarii ordinii publice de drept international privat roman si a fost respectat dreptul la aparare.

Conditiile recunoasterii Art. 1.081
(1) Hotararile referitoare la alte procese decat cele prevazute la art. 1.080 pot fi recunoscute in Romania, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) hotararea este definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata;
b) instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competenta sa judece procesul fara insa a fi intemeiata exclusiv pe prezenta paratului ori a unor bunuri ale sale fara legatura directa cu litigiul in statul de sediu al respectivei jurisdictii.
c) exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea.
(2) Daca hotararea a fost pronuntata in lipsa partii care a pierdut procesul, ea trebuie sa constate, de asemenea, ca partii in cauza i-a fost inmanata in timp util atat citatia pentru termenul de dezbateri in fond, cat si actul de sesizare a instantei si ca i s-a dat posibilitatea de a se apara si de a exercita calea de atac impotriva hotararii.
(3) Caracterul nedefinitiv al hotararii straine, decurgand din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces in fata instantei straine, poate fi invocat numai de catre acea persoana.

Motivele de refuz al recunoasterii Art. 1.082
(1) Recunoasterea hotararii straine poate fi refuzata pentru oricare dintre urmatoarele cazuri:
a) hotararea este manifest contrara ordinii publice de drept international privat roman; aceasta incompatibilitate se apreciaza tinandu-se seama, in special, de intensitatea legaturii cauzei cu ordinea juridica romana si de gravitatea efectului astfel produs;
b) hotararea pronuntata intr-o materie in care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obtinuta cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidentei legii aplicabile conform dreptului international privat roman;
c) procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare, chiar nedefinitiva, a instantelor romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine;
d) este inconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior ei in strainatate si susceptibila de a fi recunoscuta in Romania;
e) instantele romane aveau competenta exclusiva pentru judecarea cauzei;
f) a fost incalcat dreptul la aparare;
g) hotararea poate face obiectul unei cai de atac in statul in care a fost pronuntata.
(2) Recunoasterea nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca instanta care a pronuntat hotararea straina a aplicat o alta lege decat cea care ar fi fost determinata de dreptul international privat roman, afara numai daca procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean roman, iar solutia adoptata difera de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane.

Neexaminarea pe fond Art. 1.083
Cu exceptia verificarii conditiilor prevazute la art. 1.081 si 1.082, instanta romana nu poate proceda la examinarea in fond a hotararii straine si nici la modificarea ei.

Competenta Art. 1.084
(1) Cererea de recunoastere se rezolva pe cale principala de tribunalul in circumscriptia caruia isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul cel care a refuzat recunoasterea hotararii straine.
(2) In cazul imposibilitatii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenta apartine Tribunalului Bucuresti.
(3) Cererea de recunoastere poate fi, de asemenea, rezolvata pe cale incidentala de catre instanta sesizata cu un proces avand un alt obiect, in cadrul caruia se ridica exceptia puterii lucrului judecat sau o chestiune prealabila intemeiata pe hotararea straina.

Documentele atasate la cerere Art. 1.085
(1) Cererea de recunoastere a hotararii straine se intocmeste potrivit cerintelor prevazute de prezentul cod si va fi insotita de urmatoarele acte:
a) copia hotararii straine;
b) dovada caracterului definitiv al acesteia;
c) copia dovezii de inmanare a citatiei si a actului de sesizare, comunicate partii care a fost lipsa in instanta straina, sau orice alt act oficial care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util, de catre partea impotriva careia s-a pronuntat hotararea;
d) orice alt act de natura sa probeze, in completare, ca hotararea straina indeplineste celelalte conditii prevazute la art. 1.081.
(2) Actele prevazute la alin. (1) vor fi insotite de traduceri autorizate si vor fi supralegalizate, cu respectarea dispozitiilor art. 1.078. Supralegalizarea nu se cere in cazul in care partile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.
(3) In cazul neprezentarii unora dintre documentele prevazute la alin. (1), instanta poate fixa un termen pentru a fi prezentate ori poate accepta documente echivalente sau, daca se considera suficient edificata, sa dispenseze partea de producerea lor.

Intreruperea prescriptiei Art. 1.086
Cererea de recunoastere a hotararii straine intrerupe prescriptia dreptului de a obtine executarea silita.

Citarea partilor Art. 1.087
(1) Cererea de recunoastere a hotararii straine se solutioneaza pe cale principala prin hotarare, iar pe cale incidenta prin incheiere interlocutorie, in ambele cazuri dupa citarea partilor.
(2) Cererea poate fi solutionata fara citarea partilor, daca din hotararea straina rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea actiunii.


Capitolul II - Executarea hotararilor straine



Competenta Art. 1.088
(1) Hotararile straine care nu sunt aduse la indeplinire de bunavoie de catre cei obligati a le executa pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei, pe baza incuviintarii date, la cererea persoanei interesate, de catre tribunalul in circumscriptia caruia urmeaza sa se efectueze executarea.
(2) Hotararile straine prin care s-au luat masuri asiguratorii si cele date cu executare provizorie nu pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei.

Conditiile incuviintarii executarii Art. 1.089
(1) Executarea hotararii straine se incuviinteaza cu respectarea conditiilor prevazute la art. 1.081, precum si a celei ca hotararea sa fie executorie potrivit legii statului de sediu al instantei care a pronuntat-o.
(2) Dispozitiile art. 1.082 si 1.083 sunt aplicabile in mod corespunzator si cererii de incuviintare a executarii.

Dovada caracterului executoriu Art. 1.090
Cererea de incuviintare a executarii, intocmita in conditiile prevazute la art. 1.085, va fi insotita si de dovada caracterului executoriu al hotararii straine, eliberata de instanta care a pronuntat-o.

Solutionarea cererii Art. 1.091
(1) Cererea de incuviintare a executarii se solutioneaza prin hotarare, dupa citarea partilor.
(2) In cazul in care hotararea straina contine solutii asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, incuviintarea poate fi acordata separat.
(3) Executarea hotararii straine stabilind o obligatie alimentara prin varsaminte periodice se incuviinteaza pentru varsamintele scadente si cele subsecvente.
(4) Prin hotararea de incuviintare a executarii hotararii straine de condamnare la plata unei sume in moneda straina se va dispune conversia in moneda nationala la cursul de schimb al zilei cand hotararea a devenit executorie in statul unde a fost pronuntata. Pana la data conversiei, dobanda produsa de suma stabilita in hotararea straina este guvernata de legea instantei care a pronuntat-o.

Emiterea titlului executoriu Art. 1.092
Pe baza hotararii definitive de incuviintare a executarii se emite titlul executoriu, in conditiile legii romane, mentionandu-se in titlu si hotararea de incuviintare.

Forta probanta a hotararii straine Art. 1.093
(1) Hotararea straina pronuntata de instanta competenta beneficiaza in Romania de forta probanta in privinta constatarilor pe care le cuprinde, daca satisface exigentele necesare autenticitatii sale conform legii statului de sediu al instantei.
(2) Constatarile facute de instanta straina nu beneficiaza de forta probanta prevazuta la alin. (1) daca ele sunt manifest incompatibile cu ordinea publica de drept international privat roman.
(3) Proba contra faptelor constatate de instanta straina poate fi facuta prin orice mijloace.

Hotararile stabilind obligatii fiscale prevazute de legi straine Art. 1.094
Hotararea straina care stabileste o obligatie decurgand dintr-o lege fiscala straina necesita si conditia reciprocitatii pentru a fi recunoscuta si executata in Romania.

Tranzactiile judiciare Art. 1.095
Tranzactiile judiciare incheiate in strainatate produc in Romania efectele ce decurg din legea care le-a fost aplicata, in conditiile art. 1.088 alin. (1) si art. 1.089—1.093.


Titlul IV - Arbitrajul international si efectele hotararilor arbitrale straine




Capitolul I - Procesul arbitral international



Calificarea si domeniul de aplicare Art. 1.096
(1) In sensul prezentului titlu, un litigiu arbitral care se desfasoara in Romania este socotit international daca s-a nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.
(2) Dispozitiile prezentului capitol se aplica oricarui arbitraj international daca sediul instantei arbitrale se afla in Romania si cel putin una dintre parti nu avea la data incheierii conventiei arbitrale domiciliul sau resedinta obisnuita, respectiv sediul in Romania, daca partile nu au exclus prin conventia arbitrala sau ulterior incheierii acesteia, dar numai prin inscris, aplicarea acestora.
(3) Sediul instantei arbitrale se stabileste de partile in cauza sau de institutia de arbitraj desemnata de acestea, iar in lipsa, de catre arbitri.

Arbitrabilitatea litigiului Art. 1.097
(1) Orice cauza de natura patrimoniala poate face obiectul arbitrajului daca ea priveste drepturi asupra carora partile pot dispune liber, iar legea statului de sediu al instantei arbitrale nu rezerva competenta exclusiva instantelor judecatoresti.
(2) Daca una dintre partile conventiei arbitrale este un stat, o intreprindere de stat sau o organizatie controlata de stat, aceasta parte nu poate invoca propriul sau drept pentru a contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau capacitatea sa de a fi parte in procesul arbitral.

Conventia arbitrala Art. 1.098
(1) Conventia arbitrala se incheie valabil in forma scrisa, prin inscris, telegrama, telex, telecopiator, posta electronica sau orice alt mijloc de comunicare permitand a-i stabili proba printr-un text.
(2) Cu privire la cerintele de fond, conventia arbitrala este valabila daca indeplineste conditiile impuse de una dintre legile urmatoare:
a) legea stabilita de parti;
b) legea care guverneaza obiectul litigiului;
c) legea aplicabila contractului ce contine clauza compromisorie;
d) legea romana.
(3) Validitatea conventiei arbitrale nu poate fi contestata pe motivul nevalabilitatii contractului principal sau pentru ca ar viza un litigiu care nu exista inca.

Tribunalul arbitral Art. 1.099
(1) Numirea, revocarea si inlocuirea arbitrilor se realizeaza conform conventiei arbitrale sau celor stabilite de parti ulterior incheierii acesteia, iar in lipsa, partea interesata poate solicita tribunalului de la sediul arbitrajului sa faca acest lucru, dispozitiile cartii a IV-a aplicandu-se prin analogie.
(2) Arbitrul poate fi recuzat:
a) cand nu are calificarea stabilita de parti;
b) cand exista o cauza de recuzare dintre cele prevazute de regulile de procedura arbitrala adoptate de parti sau, in lipsa, de arbitri;
c) cand imprejurarile induc o indoiala legitima cu privire la independenta si impartialitatea sa.
(3) O parte nu poate recuza un arbitru pe care l-a desemnat sau la a carui numire a contribuit decat pentru o cauza de care a luat cunostinta dupa aceasta numire. Tribunalul arbitral si cealalta parte trebuie instiintate fara intarziere despre motivul de recuzare.
(4) Daca partile nu au stabilit procedura de recuzare, tribunalul de la sediul arbitrajului se pronunta asupra recuzarii prin hotarare definitiva.

Procedura Art. 1.100
(1) Partile pot stabili procedura arbitrala direct sau prin referire la regulamentul unei institutii de arbitraj ori o pot supune unei legi procedurale la alegerea lor.
(2) Daca partile nu au procedat conform celor prevazute la alin. (1), tribunalul arbitral stabileste procedura pe calea uneia dintre modalitatile prevazute la alin. (1).
(3) Oricare ar fi procedura arbitrala stabilita, tribunalul arbitral trebuie sa garanteze egalitatea partilor si dreptul lor de a fi ascultate in procedura contradictorie.
(4) In arbitrajul international, durata termenelor stabilite in cartea a IV-a se dubleaza.

Limba in care se desfasoara procedura Art. 1.101
(1) Dezbaterea litigiului in fata tribunalului arbitral se face in limba stabilita prin conventia arbitrala sau, daca nu s-a prevazut nimic in aceasta privinta ori nu a intervenit o intelegere ulterioara, in limba contractului din care s-a nascut litigiul ori intr-o limba de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral.
(2) Daca o parte nu cunoaste limba in care se desfasoara dezbaterea, la cererea si pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral ii asigura serviciile unui traducator.
(3) Partile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul lor.

Masurile provizorii si conservatorii Art. 1.102
(1) Tribunalul arbitral poate dispune masuri provizorii sau conservatorii la cererea uneia dintre parti, daca nu e stipulat contrariul in conventia arbitrala.
(2) Daca partea vizata nu se supune voluntar masurilor dispuse, tribunalul arbitral poate cere concursul tribunalului competent, care aplica propria lege. Dispunerea de masuri provizorii sau conservatorii poate fi subordonata de arbitru sau judecator darii unei cautiuni adecvate.

Administrarea probelor Art. 1.103
(1) Administrarea probelor se face de catre tribunalul arbitral.
(2) Daca pentru administrarea probelor este necesar concursul instantelor judecatoresti, tribunalul arbitral sau partile, de acord cu tribunalul arbitral, pot solicita concursul tribunalului de la sediul arbitrajului, care aplica legea proprie.

Competenta tribunalului arbitral Art. 1.104
(1) Tribunalul arbitral decide asupra propriei competente.
(2) Tribunalul arbitral statueaza asupra propriei competente fara a lua in considerare o cerere avand acelasi obiect, deja pendinte intre aceleasi parti in fata unui tribunal statal sau arbitral, afara numai daca motive temeinice impun suspendarea procedurii.
(3) Exceptia de necompetenta trebuie ridicata prealabil oricarei aparari pe fond.

Dreptul aplicabil Art. 1.105
(1) Tribunalul arbitral aplica litigiului legea stabilita de parti, iar daca partile nu au desemnat dreptul aplicabil, legea pe care o considera adecvata, in toate situatiile tinand seama de uzante si reguli profesionale.
(2) Tribunalul arbitral poate statua in echitate numai cu autorizarea expresa a partilor.

Hotararea arbitrala Art. 1.106
(1) Hotararea arbitrala este data cu procedura convenita de parti. In lipsa unor asemenea prevederi in conventia arbitrala, hotararea se pronunta cu votul majoritatii arbitrilor, iar in caz de paritate a voturilor prevaleaza solutia care se raliaza votului supraarbitrului.
(2) Hotararea arbitrala este scrisa, motivata, datata si semnata de toti arbitrii.
(3) Hotararea arbitrala este executorie si obligatorie de la comunicarea sa partilor si poate fi atacata numai cu actiune in anulare pentru motivele si in regimul stabilite in cartea a IV-a, care se aplica in mod corespunzator.
(4) Tribunalul arbitral poate pronunta hotarari partiale, in lipsa de stipulatie contrara in conventia arbitrala.

Cheltuielile arbitrale Art. 1.107
In afara de cazul in care partile convin altfel, onorariile arbitrilor si cheltuielile de deplasare ale acestora se suporta de partea care i-a numit; in cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suporta de parti in cote egale.

Regulile de aplicare subsidiara Art. 1.108
Orice aspecte privind constituirea tribunalului arbitral, procedura, hotararea arbitrala, completarea, comunicarea si efectele acesteia, nereglementate de parti prin conventia arbitrala si neincredintate de acestea rezolvarii de catre tribunalul arbitral, vor fi solutionate prin aplicarea in mod corespunzator a dispozitiilor cartii a IV-a.


Capitolul II - Efectele hotararilor arbitrale straine



Calificarea Art. 1.109
Sunt hotarari arbitrale straine orice sentinte arbitrale de arbitraj inter

Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art.903-938 (proceduri speciale) Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art.903-938 (proceduri speciale) Contacteaza-ne!

Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art.903-938 (proceduri speciale)


 

Cartea VI - Proceduri speciale Titlul I - Procedura divortului Capitolul I - Dispozitii comune Instanta competenta Art. 903(1) Cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor. Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei ...


vezi mai multe detalii despre "Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art.903-938 (proceduri speciale)"

Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art 877-902 (Executarea silita directa) Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art 877-902 (Executarea silita directa) Contacteaza-ne!

Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art 877-902 (Executarea silita directa)


 

Titlul III - Executarea silita directa Capitolul I - Dispozitii generale Modul de executare Art. 877(1) In cazul in care obligatia debitorului prevazuta in titlul executoriu consta in lasarea posesiei unui bun, in predarea unui bun sau a folosintei acestuia ori in evacuarea debitorului dintr-o locuinta sau dintr-o alta incinta, in desfiintarea unei constructii, plantatii sau ...


vezi mai multe detalii despre "Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art 877-902 (Executarea silita directa)"

Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art. 939- 1018 ( Masuri asiguratorii, alte proceduri speciale) Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art. 939- 1018 ( Masuri asiguratorii, alte proceduri speciale) Contacteaza-ne!

Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art. 939- 1018 ( Masuri asiguratorii, alte proceduri speciale)


 

Titlul IV - Masurile asiguratorii Capitolul I - Sechestrul asigurator Sectiunea 1 - Dispozitii generale Notiunea Art. 939Sechestrul asigurator consta in indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmaribile ale debitorului aflate in posesia acestuia sau a unui tert in scopul valorificarii lor in momentul in care creditorul unei sume de bani va obtine un titlu executoriu. Conditiile de infiintare ...


vezi mai multe detalii despre "Codul de Procedura Civila nou. Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila. Art. 939- 1018 ( Masuri asiguratorii, alte proceduri speciale)"




..

Drept civil: Codul civil Cod de procedura civila Legi civile Ultima ora drept civil Modele de contracte si actiuni. Termeni si notiuni.
Drept penal: Codul penal Codul de procedura penala Legi speciale Ultima ora drept penal Modele de cereri si plangeri penale
Dreptul Familiei: Codul familiei Legi dreptul familiei Ultima ora dreptul familiei Modele de cereri si actiuni
Drept comercial: COD CAEN Legi drept comercial Ultima ora drept comercial Constituiri , modificari societati comerciale Modele acte
Dreptul Muncii: Codul muncii Legi dreptul muncii Ultima ora dreptul muncii Modele de cereri , actiuni si contestatii
Insolventa: Legislatie Informatii utile
CEDO: Conventia CEDO Jurisprudenta CEDO Informatii utile
Proprietate intelectuala: Legislatie Informatii utile
Legislatia protectiei consumatorului: Legi protectia consumatorului Informatii utile
Legislatia asigurarilor de sanatate: Legi asigurare sanatate Informatii utile
Legislatie rutiera: Legea circulatiei Regulamentul de punere in aplicare Plangeri contraventionale
Cereri si actiuni: Procedura civila- cereri Actiuni drept civil Actiuni dreptul familiei Actiuni in Dreptul Muncii Actiuni in contencios administrativ Procedura penala- cereri
Modele contracte: Contract de imprumut Contract de comodat
Noutati legislative: Legi Hotarari ale Guvernului Ordonante ale Guvernului
Informatii utile: Adrese utile
procedura civila Evacuarea, cautiunea judiciara, procesul civil international